MIRAGE

MIRAGE

Fărâme de curcubeu se zăresc de dupa scamele-nnegrite.
E agitație mare. Ciorile, croncănitoare
Discută cam pleoștite,
Pe'o cracă sus
În pomul spre Apus
Despre felurite.

Mii și mii de gâzulițe taie aerul
Și-l îmbrățișează cu atâta fericire
Încât soarele, gelos din fire
Se-ascunde firav după'un nor;
Ciocârlia-i ține partea : cântă-n La Major !

E atâta nostalgie, împletită-euforie
O mare de bucurie, un ocean, un munte
De lucruri marunte ;
Dar un infinit nespus
De emoții si nepătruns.