Interviu de’alde crizei - Ce cred tinerii ?

Și pentru că subiectul 'CRIZA ' este atât de actual, din păcate pentru noi ca popor și atât de larg dezbătut din fericire pentru jurnaliști și analiști economici , la sugestia domnului profesor Ciprian Hofman ( profesor de economie & antreprenorială și profesorul meu de pregătire pentru jurnalism ) am hotărât să fac un interviu - ajunsesem deja la al patrulea gen gazetăresc studiat. Și pe ce alt subiect mai dezbătut, dacă nu acesta? Și cu cine altcineva mai potrivit, dacă nu un tânăr aflat acum la inceput de drum , care tocmai iși incepe periplul prin viață ?



Ca să aflați ce părere au tinerii noștri in legătură cu cea mai acută criză care zguduie momentan intreg globul, vă propun să citiți rândurile următoare. Buna mea prietenă si colegă de clasă Codruța Cataranciuc s-a arătat deschisă in a-mi satisface câteva din micile curiozități. Ce-a ieșit, vedeți in rândurile ce urmează .

P.S. : Ieșirea la cafea rămâne valabilă ! :)

1. Când te gândești la acest cuvânt , ce-ți vine prima dată in minte?

"Bani." Asta imi vine prima dată in minte. De fapt, lipsa lor, pentru că o criză se definește prin lipsa a "ceva" și deși specifice acestei vârste ( vârsta noastră) ar fi mai degraba crizele sentimentale sau de personalitate, "am dat" intr-o criză ceva mai de durata și cu repercusiuni la fel de grave sau poate chiar mai grave, privite ca ansamblu, la nivel social.

2. Ești afectata in mod direct de criză sau in principiu, o poți resimți doar prin intermediul părinților, de la care momentan procuri banii?
Mă incadrez in populația inactivă voluntar, pentru că am peste 16 ani și, deci, am drept de muncă pe care nu il exercit. Simt criza prin intermediul părinților, pentru că banii de buzunar s-au diminuat. Insă asta are o consecință pozitivă: imi dezvolta simțul practic si cumpătarea, mă feresc de cheltuieli nesăbuite. Probabil este si un apanaj al vârstei, imi place să cred că vine odată cu maturizarea. Insă simt criza si prin prisma "veniturilor" oricărui elev, asigurate de stat: alocațiile și bursele școlare, de studiu, de exemplu, care vin cu intârziere și, uneori, incomplete.

3. După părerea ta, cine crezi că este vinovat de această criză și cum crezi că s-a ajuns aici?

Este pueril să gasesc un singur vinovat. O criză de asemenea amploare nu poate fi provocată decât de colapsul unui colos, al unei structuri imense care alimentează societatea și economia la nivel global. Nu am avut acces la "dedesubturile" crizei ca să pot spune o cauză precisă, insă - dupa cum s-a dorit ca opinia publică să creadă - criza a pornit din SUA, când s-a produs celebrul crash al bursei imobiliare din New York. Cred că s-a ajuns acolo dintr-o supraincredere a Statelor Unite in propria forță financiară. Băncile s-au hazardat la imprumuturi fără acoperire, oamenii nu au mai putut plăti creditele, s-a declanșat criza lichidităților și așa mai departe. Recunosc, complexitatea procesului mă depășește.

4.Consideri că există șanse ca noi, ca cetățeni ai României, să ieșim din acest impas intr-un viitor apropiat?
Nu, categoric. Criza mondiala este doar cireașa de pe tort, un ornament, un "filigran economic". România se află intr-o criză mult mai profundă și mai veche, autohtonă și de care incearcă să scape de la inceputurile postrevoluționare și nu reușește. Noi nu putem spune că "ne-am sincronizat" cu criza actuala. E unul dintre puținele domenii in care deținem supremația: noi ne aflăm in criză cu mult inainte. Actualul fenomen doar s-a suprapus celui mioritic.

5. Cât ii mai dai "de trăit" acestei crize economice?

Marile puteri incep să-și revină, inregistrând deja creșteri economice, ce-i drept timide. Dar timiditatea aceasta este normală. In fond, e un război financiar. Și ca după orice război, teatrul se reconstruiește cu greu. Cât despre România, aici criza a devenit o stare de fapt, firească, este impământenită. Ba chiar cred că interesul nu este ieșirea din criză. Când spun "interes", mă refer la cel al păpușarilor. Cine sunt ei? Nu știu.

6. Cunoști vreun caz aparte, care a ieșit din tipare ca rezultat al acestei crize financiare?

Nu, dar aud in fiecare zi la știri despre oameni care incearcă sau chiar reușesc să se sinucidă, gest produs pe fondul problemelor financiare. Insă aceste probleme au devenit, din păcate, banale, incât par "la fel de românești" precum costumul național, bătuta moldovenească sau celebrul personaj de bancuri, d-l știi-tu-care.

7. Ca simplu cetățean al acestei țări, ce sfaturi utile ai da compatrioților noștri in a combate criza sau poate chiar a ameliora situația economică din România?

Sfaturi? Păi uite, un inceput ar fi ca românii, in general, să nu se limiteze la a da sfaturi, ci să le și aplice. Suntem ( și aici este de bun simț să ne includem cu toții) indolenți, nepăsători. Nu suntem in stare sau nu vrem să ințelegem conceptul care i-a "ridicat" pe occidentali: binele colectiv inseamnă binele propriu și nu invers. Suntem indeajuns de egoiști incât să nu ne pese de societatea noastră, de parcă nu ar fi ea singura moștenire pe care o lăsăm copiilor noștri. Să nu mai fim așa! Asta e sfatul meu. Insă tot noi avem proverbul acela : " Să faci ce spune popa, nu ce face popa." Joc rolul popii acum.