“Evribadi in Dă Casa Mari” !

“ Evribadi in Dă Casa Mari “

Da, cam asa ar trebui sa te intituleze Zilele orasului Botosani , desfasurate an de an in preajma sarbatorii de Sfantul Gheorghe. ( 23 aprilie pentru toti aceia care nu prea le au cu datele sfintilor din caledarul crestin-ortodox. Putini nu sunt. Si mie mi se intampla.)

Pietonalul Unirii a avut norocul sau ghinionul?! ca in acest an sa gazduiasca marele eveniment .

De ce am specificat “ norocul sau ghinionul” ? Pentru ca astazi, pasind agale de-alungul pietonalului , am avut surpriza de a admira in toata splendoarea lor pete de ulei de la micii carbonizati si fripturile copioase consumate de dragii si grijuliii nostri concetateni , “flori” de bere pe trotuar ce dadeau un design aparte strazii, dar si spatii verzi serios batatorite cu iarba culcata la pamant . Da’ si ce? E primavara. Se regenereaza natura. Creste alta iarba’n loc , le si citesc gandurile unora sau altora.

Nu e de mirare ca s-a desfasurat astfel, avand in vedere ca in cele trei zile de festival te calcai in picioare la cel mai grosolan mod posibil. In inghesuiala de printre tonetele de bere si mesele cu bancute de sub umbrela , ti-era imposibil sa treci in mai putin de 20 de minute daca nu faceai un slalom nebun prin multimea cea infometata si curioasa .Sunt unii care au venit poate pentru concertele ce urmau sa se prezinte pe scena din fata primariei si au trebuit sa indure eroic toata aglomeratia , ba chiar sa-si pazeasca ca pe ochii din cap buzunarele si gentile. Au fost si motivati , de altfel, fiind de ajuns o singura privire in jur, ca sa-si dea seama ca vrand-nevrand, trebuiau s-o faca si pe asta. In fine, cu o mana in buzunar si cu una pe geanta, cu un gat lungit in speranta de a nu-si pierde prietenii in multime, cu o atentie distributiva de admirat, in caz ca exista sansa de a da vreunul cu micul si paharul de bere peste ei, se ajunge INTR-UN FINAL la destinatie : scena.

Ca si in anii trecuti, exista un program artistic realizat de mai multe sau mai putin trupe de muzica romaneasca ( depinde de bugetul disponibil alocat acestui eveniment ) . Si recunosc ca de aceasta data : stupoare ! NU am mai vazut fustite de-o palma si fatuci care-si falfaie grandios penele pe scena festivalului nostru. Anul 2010 s-a pretat la formatii seriose , printre care se numara si Directia 5 , Zdob si Zdub sau Fara Zahar. Fara playback, fara dansatori penibili, show live cap – coada, 100% ! Eh, asa da ! La cat mai multe festivaluri din acest punct de vedere. Aici dau o bila alba.

Nu cred ca mai are rost sa pomenesc de faptul ca Directia 5 s-a dovedit inca o data a fi una din cele mai bune trupe de muzica din Romania. Baietii astia mi-au ramas in suflet si o spun fara nicio retinere. M-au cucerit definitiv cu cativa ani in urma, tot la unul din concertele lor, si se pare ca nu se dezmint nici de aceasta data . Valoare ramane valoare pana la capat. Felul in care comunica cu oamenii din fata lor , modalitatea prin care transmit mesajul pieselor , facand publicul sa vibreze la fiecare acord, e una din rarele calitati pe care le intalnesti la un artist roman in conditiile actuale ale societatii noastre.
Daca si concertul celor de la Zdob si Zdub il asteptam cu sufletul la gura, ei bine, de aceasta data, a fost o mare dezamagire. Zdob si Zdub face parte din acele trupe care vin, isi fac treaba pe scena cu constiinciozitate si pleaca exact asa cum au si ajuns. Fara niciun fel de interactiune cu publicul, fara vreo emotie transmisa dincolo de gardurile care despart cele doua categorii de oameni : artistii si ascultatorii. Cel putin, asa am simtit-o eu. Sunt curioasa daca altii sunt de alta parere. Insa pot sa spun ca am vazut si fetiscane care inca asteapta sa-si faca prima lor poza de buletin si care dadeau din pleata mai ceva ca James Hetfield, solistul trupei Metallica. Sa le cred oare pe cuvant? Macar se simteau bine fetele.
Urat a fost din punct de vedere organizatoric pentru faptul ca s-a anuntat o prelungire de jumatate de ora de concert Zdob si Zdub, cand, de fapt, ei au urcat pe scena pentru o ultima piesa. Sa fie vreo neintelegere de onorarii la mijloc? Fapt dupa care solistul si-a facut usor loc prin multime , ca mai apoi sa o taie de-a dreptul inspre hotel, lasandu-si colegii de trupa si ziaristii de la presa locala cu ochii in soare. Parca , parca simt un gust usor amarui in gura…
Dar sa trecem de la amar la Fara Zahar. Adica la baietii de la Fara Zahar. Simpatici ca de obicei si cu glumele la pachet au intretinut publicul timp de mai bine de o ora , ca de la moldoveni la moldoveni si au incheiat intr-o nota agreabila tot acest eveniment ce a tinut nu mai bine de trei zile.
Si unde, fara nici cea mai mica indoiala, “everibadi” a fost in “dă casa mari” !