Pe Scena Lumii
Galagie, tremur, freamat intens.
Sala e-n asteptare.
Zarva, miscare , murmur imens,
Viata e-un show, in noi… in fiecare.
Scena?! Atentie. Cortina se ridica.
E mare, e lata, e cat o cuprinzi cu ochii.
O pata de culoare s’iveste cu frica ,
Prinde curaj ! Spontan… se complica !
Aplauzele prind viata,
Aerul se dezgheata,
O’ntreaga suflare
Cu mic si cu mare,
Si-aduna gandurile
Si le-arunca’n cosciugurile
Uitate’n coltul cu umbre .
Indesit de sunete sumbre.
Spectacolul oficial a-nceput !
De necrezut :
Zeci de pupile-atintite
Joc de lumini ametite
Ce bajbaie’n nestire.
Sa fie asta o stire ?!
Mai mult decat o stire, e-un fior !
Un freamat sonor;
Un tremur in cor.
Emotia pluteste, ba chiar se razvrateste.
Si vine spre tine. Te mai poti abtine?
Dar timpul se scurge, iar show-ul ia sfarsit.
Cat a durat? De ce s-a terminat?
Te ridici, si pleci frapat.
Doua ore din viata ta scurse…
Minute si clipe de vise patrunse
Iluzii, sperante din toate-adunate
Copilul din suflet s-aprinde si arde …
